șan dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÂN, (1) sâni, s.m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sânuri, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele două mamele ale femeii; piept. 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două braţe şi care formează exteriorul bombat al pieptului; piept, torace. ♢ Expr. A muri cu zilele-n sân = a muri înainte de vreme. 3. S.m. Parte a cămăşii sau a bluzei care acoperă pieptul; spaţiul dintre piept şi cămaşă sau bluză (în care se pot ţine lucruri ca într-o pungă). ♢ Expr. A creşte (sau a încălzi, a ţine) şarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător. A-i trece (cuiva) un şarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă. A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) (ir.) a fi făţarnic, ipocrit. A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit. A-şi scuipa (sau, reg., a-şi stupi) în sân, gest prin care superstiţioşii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. ♦ P. anal. (Reg.) Fundul plasei sau al năvodului, în formă de buzunar larg, în care se adună peştele. 4. S.n. Locul din corpul femeii unde se formează şi în care este purtat fătul; pântece. 5. S.n. Piept, inimă (socotite ca sediu al sentimentelor); suflet. 6. S.n. Fig. Parte interioară, parte centrală; interior, mijloc, centru, miez. Sânul pământului. 7. S.n. Fig. (Geogr.; înv.) Golf2. [Var.: (înv. şi reg.) sin s.m. şi n.] – Lat. sinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞAN, şanuri, s.n. Calapod folosit pentru păstrarea formei încălţămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÂN1 ~uri n. 1) Partea din faţă a corpului omenesc situată între braţe; piept. ♢ A fi (sau a umbla) cu frica în ~ a se teme mereu de ceva. 2) Spaţiu dintre piept şi cămaşa încinsă la brâu. ♢ A sta cu piatra în ~ a aştepta momentul potrivit pentru a se răzbuna. A sta cu mâinile în ~ a nu face nimic; a pierde timpul în zadar. 3) Loc unde se nasc (după o veche credinţă populară) sentimentele omului. 4) Mediu în care activează cineva sau din care îşi trage originea. În ~ul naturii. /<lat. sinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÂN2 ~i m. Fiecare dintre cele două organe de secreţie a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; piept; mamelă. ♢ A trăi ca la ~ul mamei a huzuri de bine. /<lat. sinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞAN ~uri n. fam. Calapod care se introduce în încălţăminte pentru a-i menţine forma; calup. /<ung. sam
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sîn (-nuri), s.n. – Piept, mamelă. – Mr., megl. sin, istr. sir. Lat. sĭnus (Puşcariu 1591; REW 7950), cf. it., sp. seno, fr. sein, port. seio. Ţăranul poartă de obicei cămaşa deschisă şi încinsă la talie; astfel sînul cămăşii serveşte ca buzunar. De aici expresii ca a umple sînul „a face provizii”.
(Dicţionarul etimologic român)

şan (şánuri), s.n. – Calapod pentru încălţiminte. Mag. sám (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

sân (mamelă) s. m., pl. sâni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sân (piept al omului, al cămăşii, fundul năvodului, interior, golf) s. n., pl. sânuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şan s. n., pl. şánuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÂN s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, ţâţă, (prin Olt., depr.) zătoare. (~ la femei.) 2. piept. (Strânge copilul la ~.) 3. inimă, suflet. (Cu frica în ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SÂN s. v. circumvoluţie, girus cerebral, golf, interior, matcă, matiţă, mijloc, mitră, uter.
(Dicţionar de sinonime)

ŞAN s. calapod. (~ pentru cizme.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa

Cuvinte se termină cu literele: an