șchioapă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞCHIOP, -OÁPĂ, şchiopi, -oape, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipseşte un picior; care şchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unităţile metrice incomplete; cu imperfecţiuni de ritm sau rimă; nereuşit, slab. 2. S.f. Măsură populară de lungime, egală cu distanţa de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ♢ Expr. De o (sau cât o) şchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Din lat. *excloppus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞCH//IoP ~ioápă (~iopi, ~ioápe) 1) şi substantival (despre fiinţe) Care merge şchiopătând; infirm de un picior; cotonog; şontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijină uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rimă defectuoasă. /<lat. excloppus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞCHIOÁP//Ă ~e f. Unitate populară de măsură a lungimii (egală cu distanţa dintre vârful degetului mare şi al celui arătător, când acestea sunt îndepărtate la maximum unul de altul). ♢ De-o (sau cât o) ~ mai mic decât este normal. /<lat. excloppus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şchiop (-oápă), adj. – Olog, cotonog, cu un picior mai scurt, şontorog. – Mr., megl. şcl’op, istr. şliop. Lat. cloppus (Puşcariu 1550; REW 1997; Tiktin), cf. v. fr., prov. clop. Rom. presupune *scloppus, cf. alb. škjep (Philippide, II, 643), fr. écloper; s- s-ar putea explica prin lat. ex-, sau poate printr-o comtaminare cu lat. stloppus „zgomot”, cf. v. it. schioppo „plescăit, trosnet”, care s-ar fi zis pentru zgomotul ritmic al mersului, cf. cat. esclop „copită”. Uz general (ALR, I, 71). Der. şchiopa, vb, (a merge, a rămîne şchiop; a ciomăgi), cuvînt de uz general (ALR, I, 95), pe care Tiktin şi Candrea îl derivă din lat. exclǒppāre; şchioapă, s.f. (palmă), numită aşa, căci măsurînd ceva cu degetul mare şi arătătorul deschis, repetarea mişcării seamănă cu o şchiopătare); şchiopăta, vb. (a umbla şontîc; a proceda greşit), probabil prin intermediul unei der. expresive din lat. exclǒppitāre, după Puşcariu 1549 şi Candrea; din *cloppicāre, cu schimbul de suf., după Tiktin şi REW 1996); şchiopă(tă)tură, s.f. (şchiopătare); şchiopesc, adj. (de şchiop); şchiopeşte, adv. (ca şchiopii); şchiopî(r)c, interj. (imită şchiopătatul); şchiopîrlan, s.m. (şchiop), cu un suf. expresiv, cf. ţopîrlă, ciocîrlă.
(Dicţionarul etimologic român)

şchiop adj. m., s. m., pl. şchiopi; f. sg. şchioápă, pl. şchioápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şchioápă (măsură de lungime) s. f., g.-d. art. şchioápei; pl. şchioápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALEA-ŞCHIÓPILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)

ŞCHIOP adj. v. şontâcăit.
(Dicţionar de sinonime)

ŞCHIOP s. v. pietin.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sch schi schio schioa

Cuvinte se termină cu literele: pa apa oapa ioapa hioapa