șchiopat

ŞCHIOPÁ, şchiopez, vb. I. Intranz. 1. A deveni şchiop. 2. A şchiopăta (1). – Din lat. *excloppare sau din şchiop.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞCHIOP//Á ~éz 1. intranz. rar v. A ŞCHIOPĂTA. 2. tranz. A face să devină şchiop; a vătăma la picioare; a şontorogi. /<lat. excloppare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şchiopá vb., ind. prez. 1 sg. şchiopéz, 3 sg. şi pl. şchiopeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şchiopát¹ s.n. (reg.) boală contagioasă la oi; pietin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ŞCHIOPÁ vb. v. şchiopăta.
(Dicţionar de sinonime)

ŞCHIOPÁT adj. v. şchiop.
(Dicţionar de sinonime)