școală dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi funcţionează instituţia de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor şi a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituţie de învăţământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoştinţe, de învăţături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învăţătură, experienţă dobândită pe această cale. 3. Fig. Curent, mişcare ştiinţifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroşi adepţi; baza teoretică a acestei mişcări. ♢ Expr. A face şcoală = a avea un număr de adepţi. – Din bg., scr., rus. škola, pol. skola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCULÁ, scol, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deştepta. ♢ Expr. (Refl.) A se scula din morţi = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoşi. 2. Refl. şi tranz. A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. Refl. (Pop.) A se ridica să plece; p. ext. a începe o acţiune, a se apuca de o treabă. 4. Tranz. Fig. A mobiliza, a aduna (în vederea unei acţiuni). ♦ Tranz. şi refl. A (se) răscula. ♦ Refl. (Înv.) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil lat. *excubulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞCOÁL//Ă şcoli f. 1) Instituţie de învăţământ elementar. 2) Instituţie de învăţământ specializată. ~ muzicală. 3) Clădire unde se află această instituţie. 4) Totalitate a instituţiilor de învăţământ de toate treptele; sistem de învăţământ. ♢ ~ superioară denumire comună pentru întreg sistemul de învăţământ superior. 5) fig. Proces de acumulare a cunoştinţelor dintr-un domeniu. A face ~. 6) Curent într-un domeniu de activitate, având mai mulţi adepţi. ~a flamandă. [G.-D. şcolii] /<sb. škola, pol. szkola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SCULÁ scol intranz. 1) A face să se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage într-o acţiune amplă de interes comun; a mobiliza. ~ tot satul. /<lat. excubulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCULÁ mă scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se deştepta. ~ la ora şapte.~ din morţi a învia. 2) A lua poziţie verticală; a se ridica în picioare. ~ de pe scaun.~ din pat (sau după o boală) a se însănătoşi. /<ngr. excubulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şcoálă (-óli), s.f. – Instituţie de învăţămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. işcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. şcolar, adj. (privitor la şcoală); şcolar, s.m. (elev); şcolăriţă, s.f. (elevă); şcolăresc, adj. (şcolar); şcolăreşte, adv. (ca elevii); şcolări, vb. (a studia, a învăţa la şcoală); şcolăret, s.n. (grup de elevi); şcoler(iu), s.m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234).
(Dicţionarul etimologic român)

sculá (scol, -át), vb. – 1. A ridica, a înălţa, a urca. – 2. A îndrepta, a desface, a pune drept. – 3. A deştepta, a trezi. – 4. (Refl.) A se trezi, a se deştepta. – 5. (Refl.) A se ridica, a se porni. – 6. (Refl., înv.) A se ridica din morţi, a învia. – 7. (Refl.) A se excita, a fi încins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu. Origine obscură. Nu încape îndoială că este cuvînt identic cu it. collare „a urca şi a coborî cu ajutorul unei sfori”, sicil. kuḍḍari „a traversa”, prov. colar „a ridica vela” (cf. REW 2041), care sînt considerate ca provenind dintr-un lat. *collāre, din gr. ϰολάζω. Probabil trebuie să se pornească de la lat. *collum „gît” în sensul de „înălţime, eminenţă”, ca în lat. collis, cf. succollāre „a se urca în cîrcă” (der. directă din succollāre, Candrea, Éléments, 74, nu este posibilă şi a fost abandonată chiar de autorul ei). Lat. *collāre › alb. skul „a elibera” (Weigand, BA, III, 112; cf. REW 2990) nu pare clară. În general, se porneşte de preferinţă de la un lat. *excubulāre „a scoate din vizuină”, termen de vînătoare (Puşcariu, Conv., lit., XXXV, 16; Puşcariu 1559; Puşcariu, Studii şi notiţe filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic şi fonetic (ideea semantică nu este cea de „a scoate”, ci de „a ridica”; *excŭbŭlo nu putea da scol). Celalalte explicaţii sînt la fel de imposibile: din lat. *excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Creţu 365; cf. contra Densusianu, Rom., XXXIII, 285); din lat. *excollevāre (Diculescu, Originile limbii romîne, Bucureşti 1907, 54; Pascu, Beiträge, 11); din lat. extollĕre (Geheeb 34); din sl. raskoliti, cf. răscoli (Philippide, Principii, 107). Der. sculat, s.n. (trezit); sculătoare, s.f. (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculăţel, adj. (sălţăreţ, vioi); sculăreţ, adj. (priapic); sculătură, s.f. (înv., înviere).
(Dicţionarul etimologic român)

şcoálă s. f., g.-d. art. şcólii; (instituţii, curente) pl. şcoli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sculá vb., ind. prez. 1 sg. scol, 2 sg. scoli, 3 sg. şi pl. scoálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞCOÁLĂ s. 1. învăţătură, studiu. (A plecat la ~.) 2. (PED.) şcoală elementară v. şcoală primară; şcoală primară = şcoală elementară; şcoală secundară v. liceu. 3. (POL.) şcoală societară v. fourierism.
(Dicţionar de sinonime)

ŞCOÁLĂ s. v. intrigă, maşinaţie, pepinieră, uneltire.
(Dicţionar de sinonime)

SCULÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. învia. 3. v. ridica. 4. a (se) ridica. (Se ~ în picioare.)
(Dicţionar de sinonime)

SCULÁ vb. v. creşte, declanşa, dezlănţui, fortifica, isca, izbucni, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întări, întrema, înzdrăveni, lecui, normaliza, porni, răscula, răzvrăti, reconforta, redresa, reface, restabili, revolta, ridica, stârni, tămădui, tonifica, vindeca.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) scula ≠ a (se) aşeza, a (se) culca
(Dicţionar de antonime)

A scula ≠ a aşeza
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sco scoa scoal

Cuvinte se termină cu literele: la ala oala coala