școlărește dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞCOLĂRÉŞTE adv. Ca un şcolar (1), în felul şcolarilor. ♦ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilăreşte. – Şcolar + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞCOLĂRÍ, şcolăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăţa, a studia într-o şcoală; a fi şcolar (1) împreună sau în acelaşi timp cu altcineva. – Din şcolar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞCOLĂRÉŞTE adv. În felul şcolarilor; cum obişnuiesc şcolarii; ca şcolarii. /şcolar + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ŞCOLĂR//Í ~ésc intranz. rar 1) A fi şcolar. 2) A-şi petrece anii de şcolar împreună cu altcineva. /Din şcolar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şcolăréşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şcolărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şcolărésc, imperf. 3 sg. şcolăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şcolăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞCOLĂRÉŞTE adv. (înv.) scolasticeşte. (Merge îmbrăcată ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞCOLĂRÍ vb. v. şcolariza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sco scol scola scolar

Cuvinte se termină cu literele: te ste este reste areste