școlări dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞCOLÁR, -Ă, şcolari, -e, s.m., adj. 1. S.m. Elev al unei şcoli (1). 2. Adj. Care ţine de şcoală (1), privitor la şcoală sau la şcolari (1). – Şcoală + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞCOLĂRÍ, şcolăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăţa, a studia într-o şcoală; a fi şcolar (1) împreună sau în acelaşi timp cu altcineva. – Din şcolar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞcolÁr1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de şcoală; propriu şcolii. An ~. /şcoală + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞcolÁr2 ~i m. Băiat care învaţă într-o şcoală; elev. /şcoală + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ŞCOLĂR//Í ~ésc intranz. rar 1) A fi şcolar. 2) A-şi petrece anii de şcolar împreună cu altcineva. /Din şcolar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la şcoală; propriu învăţământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

şcolár s. m., adj. m., pl. şcolári; f. sg. şcoláră, pl. şcoláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şcolărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şcolărésc, imperf. 3 sg. şcolăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şcolăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞCOLÁR adj., s. 1. adj. şcolăresc. (Viaţa ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârşitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.
(Dicţionar de sinonime)

ŞCOLÁR s. v. discipol, elev, învăţăcel, ucenic.
(Dicţionar de sinonime)

ŞCOLĂRÍ vb. v. şcolariza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sco scol scola scolar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari lari olari colari