șeic

ŞEÍC¹, şeici, s.m. 1. (În ţările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formaţii statale. 2. Şef al unei comunităţi religioase la musulmani. [Var.: şeíh s.m.] – Din tc. şeyh.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞEIC², şeicuri, s.n. Dans modern cu mişcări vioaie, săltate. – Din engl. shake.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞEIC¹ ~uri n. Dans de provenienţă engleză, executat cu mişcări ritmice de parteneri care se află la distanţă unul de altul. /<engl. shake
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞEÍ//C² ~ci m. 1) Conducător al unui trib sau al unui stat arab. 2) Şef al unei comunităţi religioase musulmane. /<turc. šeyh, fr. cheik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şéic (-ci), s.m. – Şef musulman. Fr. cheik.
(Dicţionarul etimologic român)

ŞEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. şeic. / < engl. shake].
(Dicţionar de neologisme)

ŞEIC s. n. dans modern de perechi cu scuturături; melodia corespunzătoare. (< engl. shake)
(Marele dicţionar de neologisme)

şeíc/şeic s. m., pl. şeíci/şeici
(Dicţionar ortografic al limbii române)