șeptime

SÉPTIMĂ¹, septime, s.f. Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând şapte note consecutive; treapta a şaptea de la o treaptă dată. – Din germ. Septime, it. settima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÉPTIMĂ², septime, s.f. Una dintre poziţiile de apărare la scrimă. – Din fr. septime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞEPTÍME, şeptimi, s.f. A şaptea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. – Şapte + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEPTÍM//Ă¹ ~e f. Interval dintre două sunete ale gamei diatonice, care cuprinde şapte trepte ale scării muzicale. /<germ. Septime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEPTÍM//Ă² ~e f. Poziţie de apărare (la scrimă). /<fr. septime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞeptÍM//e ~i f. A şaptea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. /şapte + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÉPTIMĂ¹ s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând şapte note consecutive; treapta a şaptea de la o treaptă dată. [< lat. septima, cf. fr. septième].
(Dicţionar de neologisme)

SÉPTIMĂ² s.f. Una dintre poziţiile de apărare la scrimă. [< fr. septime].
(Dicţionar de neologisme)

SÉPTIMĂ¹ s. f. (muz.) interval de şapte trepte; treapta a şaptea de la o treaptă dată. (< germ. Septime, it. settima)
(Marele dicţionar de neologisme)

SÉPTIMĂ² s. f. a şaptea poziţie de apărare la scrimă. (< fr. septime)
(Marele dicţionar de neologisme)

séptimă (muz., sport) s. f., g.-d. art. séptimei; pl. séptime
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şeptíme s. f., g.-d. art. şeptímii; pl. şeptími
(Dicţionar ortografic al limbii române)