șerb dex - definiţie, sinonime, conjugare

șerb

[Sinonime]
ŞERB, şerbi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Ţăran legat de pământul moşierului, depinzând cu persoana şi cu bunurile sale de acesta; iobag. 2. (Înv.) Sclav, rob. – Lat. servus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

Şerb ~i m. 1) (în epoca feudală) Ţăran dependent de stăpânul feudal; iobag; serv. 2) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependenţă absolută faţă de un stăpân; rob; sclav; serv. /<lat. servus, serva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şerb (-bi), s.m. – 1. Sclav, rob. – 2. Iobag. Lat. sĕrvus ([Puşcariu 1581; REW 7876), cf. it., port. servo, prov. ser, fr. serf, sp. siervo. – Der. şerbi (megl. sirbés, sirbiri), vb. (a se găsi în situaţia de şerb), din lat. sĕrvῑre (Puşcariu 1582; cf. REW 7874); şerbie (var. şerbire), s.f. (sclavie; servitute); ş(e)arbă, s.f. (femeie iobagă). Serbi este dubletul lui servi, vb., din fr. servir, cu der. (din fr.) servantă, s.f.; serviabil, adj.; serviciu, s.n.; servietă, s.f.; servil, adj.; servilism, s.n.; servitor, s.m.; servitoare, s.f.; servitudine, s.f. Serv (var. servus), s.m. „servitorul dumneavostră”, ca formulă de curtoazie vine din germ. Servus. Deservi, vb. (a servi, a face serviciul de comunicare; a aduce prejudicii, a defavoriza), din fr. desservir, der. desert, s.n., din fr. dessert; deservant, s.m. (econom). Şervet, s.n. (prosop; bucată de pînză), dubletul lui servietă, cf. mr. şărvetă „batistă”, alb. šërvetë, indică o evoluţie fonetică greşit explicată, cf. it. salvetta › mag. szalveta › Trans. salvet (Gáldi, Dict., 156), ngr. σερβέτα.
(Dicţionarul etimologic român)

şerb s. m., pl. şerbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞERB s. v. iobag.
(Dicţionar de sinonime)

ŞERB s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se ser

Cuvinte se termină cu literele: rb erb