șerbire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞERBÍ, şerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca şerb, a fi şerb. – Din şerb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞERBÍRE, şerbiri, s.f. (Înv.) 1. Faptul de a şerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligaţie, îndatorire, angajament. – V. şerbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞERB//Í ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de şerb; a iobăgi. Ţăranii liberi erau şerbiţi. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din şerb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şerbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şerbésc, imperf. 3 sg. şerbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şerbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şerbíre s. f., g.-d. art. şerbírii; pl. şerbíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞERBÍ vb. v. iobăgi.
(Dicţionar de sinonime)

ŞERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se ser serb serbi serbir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire rbire erbire