șerpuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞERPUÍ, şerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mişcare) o linie unduitoare, ca mersul şarpelui. – Şarpe + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞERPUÍRE, şerpuiri, s.f. Faptul de a şerpui; şerpuială; sinuozitate. – V. şerpui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞERPU//Í ~iésc intranz. (despre drumuri, râuri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-şi schimba direcţia, formând o linie ondulată, ca mersul şarpelui. /şarpe + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şerpuí vb., ind. prez. 3 sg. şerpuiéşte, imperf. 3 sg. şerpuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şerpuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şerpuíre s. f., g.-d. art. şerpuírii; pl. şerpuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞERPUÍRE s. v. cotitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se ser serp serpu serpui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire puire rpuire