șezătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞEZĂTÓR, -OÁRE, şezători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuieşte în... 2. S.f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanţii lucrează şi totodată petrec, spunând poveşti, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Şedea + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞEZĂT//OÁRE ~óri f. Adunare la ţară (mai ales în serile de iarnă) în timpul căreia se lucrează, se povesteşte şi se glumeşte. ♢ ~ literară întrunire cu caracter literar. /a şedea + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şezătoáre s. f., g.-d. art. şezătórii; pl. şezătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şezătór adj. m., pl. şezătóri; f. sg. şi pl. şezătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şezătór, şezătoáre, adj., s.m. şi f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care şade, care este aşezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care şade ţesătoarea când ţese. 3. (s.f.; reg.) aşternutul de sub şa. 4. (s.f.; reg.; în forma: şazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la păşune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; vieţuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră şezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roţi ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de ţărani în serile de iarnă, pentru a lucra şi a petrece, spunând poveşti şi glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞEZĂTOÁRE s. 1. clacă, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (~ făcută la ţară, în nopţile de iarnă.) 2. întrunire, reuniune. (~ literară.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞEZĂTÓR adj. v. sedentar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sez seza sezat sezato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare