șfărui
[Conjugare]
ŞFĂRUÍ, şfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Şfară2 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
şfăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfăruiésc, imperf. 3 sg. şfăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şfăruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
şfăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfăruiésc, imperf. 3 sg. şfăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şfăruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)