șfichi dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞFÍCHI, (I) interj., (II) şfichiuri, s.n. I. Interj. Cuvânt care imită şuieratul biciului. II. S.n. 1. Capătul subţire şi neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ♢ Expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înţepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞFICHI ~uri n. 1) Capătul subţire, neîmpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitură dată cu vârful biciului (însoţită de o pocnitură). 3) reg. Smoc de păr care rămâne neîmpletit sau care iese de sub broboadă ori căciulă. 4) Fiecare dintre vârfurile mustăţilor. 5) fig. Vorbă usturătoare; împunsătură; înţepătură. ♢ A lua pe cineva în ~ a lua în râs pe cineva; a ironiza. / Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şfichi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şfichi s. n., pl. şfíchiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfichi s.n. (reg.) vârful biciului, pleasnă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞFICHI s. sfârc, pleasnă, (reg.) plesnitoare, şugar. (~ de bici.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞFICHI s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfi sfic sfich

Cuvinte se termină cu literele: hi chi ichi fichi