șișcă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞÍŞCĂ s.f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÍŞCĂ şişti f. reg. Nutreţ constând din paie sau coceni mărunţiţi. /<ucr. siţka, ung. szecska
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞÍŞCĂ2, şişte, s.f. (Reg.) Vrăjitoare. – Comp. sb. šiška „hârcă”.
(Dicţionarul limbii române moderne)

şíşcă (-ci), s.f. – (Trans.) Vrăjitoare. Sb. šiška, din sb. šuškati „a bombăni” (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der. şişcoi, s.m. (Trans., vrăjitor); şişcărie, s.f. (Trans., vrăjitorie); şişcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit); şişcăvi, vb. (a sîsîi). Şiştav, adj. (atrofiat, ofilit), der. şiştăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se reduce) ar putea fi acelaşi cuvînt, deşi semantic nu este clar (după Scriban, din bg. šiškav „corpolent”, spunîndu-se la început, despre grîul cu paie multe şi spic sărac); cf. sitav, adj. (micşorat, împuţinat), în Delavrancea, scriitor uneori destul de incorect; sitivi, vb. (a striga în gura mare), pe care Cihac, II, 345, îl lega de sl. sipnąti „a răguşi”.
(Dicţionarul etimologic român)

şíşcă s. f., g.-d. art. şíştii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şíşcă3 s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de baltă, de câmp), papură, iarbă rea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şíşcă4 s.f. (reg.) păr lăsat pe frunte (la oameni şi animale).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞÍŞCĂ s. v. babă, tocător, vrăjitoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sis sisc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca isca