șindrilit

ŞINDRILÍ, şindrilesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o clădire cu şindrilă; a şindrui. [Var.: (reg.) şindilí vb. IV] – Din şindrilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞINDRILÍT¹ s.n. Faptul de a şindrili. [Var.: (reg.) şindilít s.n.] – V. şindrili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞINDRILÍT², -Ă, şindriliţi, -te, adj. Cu acoperiş de şindrilă; şindruit. [Var.: (reg.) şindilít, -ă adj.] – V. şindrili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞINDRIL//Í ~ésc tranz. (clădiri) A acoperi cu şindrilă. /Din şindrilă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şindrilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şindrilésc, imperf. 3 sg. şindrileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şindrileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şindrilít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞINDRILÍ vb. (reg.) a şindrui. (A ~ acoperişul unei case.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞINDRILÍT adj. (reg.) şindruit. (Casă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞINDRILÍT s. v. şindrilire.
(Dicţionar de sinonime)