șindruire

ŞINDRUÍ, şindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A şindrili. – Şindră + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞINDRUÍRE, şindruiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a şindrui şi rezultatul ei. – V. şindrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

şindruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şindruiésc, imperf. 3 sg. şindruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şindruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şindruíre s. f., g.-d. art. şindruírii; pl. şindruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞINDRUÍ vb. v. şindrili.
(Dicţionar de sinonime)