șindruit

ŞINDRUÍ, şindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A şindrili. – Şindră + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞINDRUÍT, -Ă, şindruiţi, -te, adj. (Reg.) Şindrilit². – V. şindrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

şindruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şindruiésc, imperf. 3 sg. şindruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şindruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞINDRUÍ vb. v. şindrili.
(Dicţionar de sinonime)

ŞINDRUÍT adj. v. şindrilit.
(Dicţionar de sinonime)