șinuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞINUÍ, şinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune şine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Şină + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞINUÍRE, şinuiri, s.f. Acţiunea de a şinui şi rezultatul ei; şinuit1. – V. şinui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞINU//Í ~iésc tranz. (roţi, sănii etc.) A înzestra cu şine (pentru a feri de uzură sau pentru a mări posibilitatea de alunecare, de rezistenţă); a încălţa. /şină + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şinuiésc, imperf. 3 sg. şinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şinuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şinuíre s. f., g.-d. art. şinuírii; pl. şinuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞINUÍ vb. v. fereca.
(Dicţionar de sinonime)

ŞINUÍRE s. v. ferecare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: si sin sinu sinui sinuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire inuire