șipcui
[Conjugare]
A ŞIPCU//Í ~iésc tranz. (porţiuni de teren) A îngrădi cu un gard de sipci. /şipcă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şipcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şipcuiésc, 3 sg. şipcuiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şipcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şipcuiésc, 3 sg. şipcuiéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)