ŞIRÓI1, şiroaie, s.n. 1. Şuviţă (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ♢ Expr. A curge şiroie (sau şiroi) = a curge din abundenţă. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune şi abundenţă pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); şuvoi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIROÍ2, pers. 3 şiroieşte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în şiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în şiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (şi abundent). – Din şiroi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIROÍRE, şiroiri, s.f. 1. Acţiunea de a şiroi2 şi rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firişoarele de apă care provin din precipitaţii atmosferice şi care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. şiroi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIR//ÓI ~oáie n. 1) Şuviţă de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 2) Curs de apă, format în urma unor precipitaţii, care curge cu repeziciune. [Sil. şi-roi] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ŞIRO//Í pers. 3 ~iéşte intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în şiroaie. 2) A secreta un lichid din abundenţă. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞiroÍr//e ~i f. 1) v. A ŞIROI. 2) geol. Eroziune superficială a solului cauzată de scurgerile de apă care provin din precipitaţii. /v. a şiroi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şirói s. n., pl. şiroáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şiroí vb., ind. prez. 3 sg. şiroiéşte, imperf. 3 sg. şiroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şiroiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şiroíre s. f., g.-d. art. şiroírii; pl. şiroíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞIRÓI s. 1. v. puhoi. 2. pârâu, şuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sânge.) 3. şuvoi, (înv. şi reg.) şirlău. (~ de sudoare.)
(Dicţionar de sinonime)
ŞIROÍ vb. (rar) a şuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
(Dicţionar de sinonime)
ŞIROÍRE s. v. eroziune.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIROÍ2, pers. 3 şiroieşte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în şiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în şiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (şi abundent). – Din şiroi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIR//ÓI ~oáie n. 1) Şuviţă de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 2) Curs de apă, format în urma unor precipitaţii, care curge cu repeziciune. [Sil. şi-roi] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ŞIRO//Í pers. 3 ~iéşte intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în şiroaie. 2) A secreta un lichid din abundenţă. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞiroÍr//e ~i f. 1) v. A ŞIROI. 2) geol. Eroziune superficială a solului cauzată de scurgerile de apă care provin din precipitaţii. /v. a şiroi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şirói s. n., pl. şiroáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şiroí vb., ind. prez. 3 sg. şiroiéşte, imperf. 3 sg. şiroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şiroiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şiroíre s. f., g.-d. art. şiroírii; pl. şiroíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞIRÓI s. 1. v. puhoi. 2. pârâu, şuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sânge.) 3. şuvoi, (înv. şi reg.) şirlău. (~ de sudoare.)
(Dicţionar de sinonime)
ŞIROÍ vb. (rar) a şuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
(Dicţionar de sinonime)
ŞIROÍRE s. v. eroziune.
(Dicţionar de sinonime)