șleau dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞLEAU1, şleauri, s.n. Drum de ţară natural, neamenajat, bătătorit de căruţe. ♢ Expr. A vorbi (sau a spune) pe şleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [Var.: şleah s.n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞLEAU2, şleauri, s.n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanţuri care se prind de pieptul hamului şi se leagă de crucea căruţei sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ştreang. – Din ucr. šleja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞLEAU3, şleauri, s.n. Pădure cu arbori de specii diferite. – Cf. germ. S c h l e h e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞLEAU1 ~ri n. 1) Drum de ţară natural, care uneşte două sau mai multe localităţi. ♢ A vorbi (sau a spune) pe ~ a vorbi (sau a spune) deschis, fără înconjur, verde în ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szla-ch, ucr. šljah
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞLEAU2 ~ri n. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanţ), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracţiune animală; postoroncă; ştreang. /<ucr. šleja, pol. szleja, szla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞLEAU3 ~ri n. Pădure cu copaci de diferite specii. /cf. germ. Schlehe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şleáu (-uri), s.n. – 1. Urmă, dîră lăsată de roţi pe sol. – 2. Drum natural, nepregătit, indicat numai de urmele lăsate de vehicule. – 3. Drum, rută. – Pe şleau, fără înconjur. – Var. Mold. şeah, înv. şleav. Pol. szlach, sznak, rut. šljak (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 390).
(Dicţionarul etimologic român)

şleáu (-uri), s.n. – Trăgătoare, ştreang tras de cai. – Var. şleah. Pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo „laţ” (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

şleau (drum de ţară, ştreang, pădure) s . n., art. şleául; pl. şleáuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şleau (ulm) s. m., art. şleául; pl. şlei, art. şléii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şleau2, şleauri, s.m. 1. (înv. şi reg.) drum bătătorit, neamenajat (de mare circulaţie); itinerar, traseu; (în expr.) a da pe şleau = a aduce pe calea cea bună. 2. (reg.; în forma: şleah) şosea. 3. (pop.) făgaş lăsat (pe drum) de roţile unui vehicul; (în expr.) a merge pe şleau = a reuşi; a avea spor; a merge şleau = a se desfăşura în mod curgător. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. şi fam.; în loc adv.) pe şleau = de-a dreptul fără înconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vântului; spulberiş. 9. (reg.; în forma: şleu) loc plan pe vârful unui munte; coamă de munte sau de deal.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şleau3, şleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanţuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruţei de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruţa cu hulube.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şleau4, şleauri, s.n. (reg.) 1. (în sintagmă) pădure de şleau = pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 2. (cu sens colectiv; în sintagmă) lemn de şleau = lemn de foc provenit dintr-o pădure de şleau (v.).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şleau5 s.n. (reg.) noroi foarte apos.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şleau1, şlei, s.m. (înv.) 1. ulm. 2. copac bun de foc (porumbar, stejar etc.).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞLEAU s. ştreang, trăgătoare, (reg.) ştric. (~ la ham.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞLEAU s. v. drum, făgaş, itinerar, parcurs, rută, şosea, traiect, traiectorie, traseu, ulm.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sl sle slea

Cuvinte se termină cu literele: au eau leau