șlefuitor

ŞLEFUITÓR, -OÁRE, şlefuitori, -oare, s.m. şi f. Persoană specializată în şlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Şlefui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞLEFUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în lucrări de şlefuire. /a şlefui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şlefuitór adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. şlefuitóri; f. sg. şi pl. şlefuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)