ștafetă dex - definiţie, sinonime, conjugare

ștafetă

[Sinonime]
ŞTAFÉTĂ, ştafete, s.f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ştafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, ştire. ♢ Expr. Fam. A umbla cu ştafeta sau a duce ştafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanţe regulamentare în patru părţi egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanţa repartizată, cu obligaţia de a transmite coechipierului următor un obiect convenţional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convenţional care se transmite succesiv într-o astfel de competiţie. ♦ Sportiv care participă la o ştafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTAFÉT//Ă ~e f. 1) înv. v. ŞTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ♢ A umbla cu (sau a duce) ~a a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanţi, care transmit coechipierului următor un obiect convenţional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) fig. Tradiţie demnă de urmat, transmisă de la o generaţie la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafétte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştafétă (-te), s.f. – 1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (Fam.) Bîrfitor, clevetitor. – Var. stafetă. It. staffetta, parţial prin intermediul germ. Stafette, pol. sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; cf. Roesler 576). – Der. ştafetar, s.m. (rar, mesager).
(Dicţionarul etimologic român)

ŞTAFÉTĂ s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, nataţie etc.), care se desfăşoară pe distanţe împărţite pe etape, fiecare distanţă fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convenţional. ♦ Obiectul însuşi. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta].
(Dicţionar de neologisme)

ŞTAFÉTĂ s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, nataţie etc.) care se desfăşoară pe distanţe împărţite pe etape, fiecare distanţă fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convenţional. ♢ sportivul care ia parte. ♢ obiectul însuşi. (< it. staffetta, germ. Stafette)
(Marele dicţionar de neologisme)

ştafétă s. f., pl. ştaféte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞTAFÉTĂ s. curier, mesager, (înv. şi reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poştă, tabelar, tătar, vătăşel. (A sosit o ~ călare.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞTAFÉTĂ s. v. ştire, veste.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta staf stafe stafet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta feta afeta tafeta