ștanțatoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

ștanțatoare

ştanţator ştanţatoare
ŞTANŢATÓR, -OÁRE, ştanţatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor care lucrează la ştanţe. – Ştanţa + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTANŢATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Muncitor care execută operaţii de ştanţare. [< ştanţa + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

ŞTANŢATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operaţii de ştanţare. (< ştanţa + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

ştanţatór s. m., pl. ştanţatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştanţatoáre s. f., g.-d. art. ştanţatoárei; pl. ştanţatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stan stant stanta

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare