ștempluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞTEMPLUÍ, ştempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ştampila. – Din germ. stempeln.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTEMPLUÍRE, ştempluiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a ştemplui şi rezultatul ei; ştampilare. – V. ştemplui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ştempluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştempluiésc, imperf. 3 sg. ştempluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştempluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştempluíre s. f., g.-d. art. ştempluírii; pl. ştempluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştempluí, ştempluiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ştampila. 2. (în forma: ştempela; despre arbori) a marca.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ştempluíre, ştempluíri, s.f. (reg.) 1. (înv.) ştampilare. 2. marcare (a arborilor).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞTEMPLUÍ vb. v. pecetlui, ştampila.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st ste stem stemp stempl

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire pluire