ștemuitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

ștemuitoare

ştemuitor ştemuitoare
ŞTEMUITÓR, -OÁRE, ştemuitori, -oare, subst. 1. S.n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ştemuirea. 2. S.m. şi f. Muncitor care ştemuieşte. [Pr.: -mu-i-] – Ştemui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTEMUIT//ÓR1 ~oáre n. Unealtă în for-mă de daltă, folosită la ştemuire. [Sil. -mu-i-] /a ştemui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTEMUIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de ştemuire. [Sil. -mu-i-] /a ştemui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTEMUITÓR s. n. daltă cu vârful bont, folosită pentru ştemuire. (< ştemui + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

ştemuitór (persoană) s. m. (sil.-mu-i-), pl. ştemuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştemuitór (instrument) s. n. (sil. -mu-i-), pl. ştemuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştemuitoáre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. ştemuitoárei; pl. ştemuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st ste stem stemu stemui

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare