șterpelire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞTERPELÍ, şterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o şterpeli = a pleca repede (şi pe furiş). 3. (Rar) A atinge ceva uşor şi în treacăt. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTERPELÍRE, şterpeliri, s.f. (Fam.) Acţiunea de a şterpeli şi rezultatul ei. – V. şterpeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞTERPEL//Í ~ésc tranz. pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a şterge. ♢ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o şterge. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şterpelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva uşor şi în treacăt. Creaţie expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a şterge, 5,7 şi 8 şi formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. şterpeleală, s.f. (furt); şterpelici, s.m. (borfaş).
(Dicţionarul etimologic român)

şterpelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şterpelésc, imperf. 3 sg. şterpeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şterpeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şterpelíre s. f., g.-d. art. şterpelírii; pl. şterpelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞTERPELÍ vb. v. fura, însuşi, lua, sustrage.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTERPELÍRE s. v. furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie, sustragere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st ste ster sterp sterpe

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire elire pelire