șters dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ Expr. (Fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (Refl.; fam.) A se şterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoitrenunţe (la ceva), a-şi lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ♢ Expr. A şterge cu buretele = a da uitării o greşeală a cuiva, a ierta. ♦ A scoate din evidenţă; a anula. 3. Refl. A-şi pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acţiunea unor cauze exterioare. ♦ A-şi pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. şi refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ♢ Expr. (Tranz.) A şterge de pe faţa pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. şi tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l uşor. ♦ Tranz. (Rar.) A lovi, a izbi. ♢ Expr. (Fam.) A şterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a şterpeli. [Perf. s. ştersei, part. şters] – Lat. extergere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTERS1 s.n. Faptul de a şterge. – V. şterge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTERS2, ŞTEÁRSĂ, şterşi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calităţi, mediocru. 3. Care şi-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanţă; stins. – V. şterge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞTÉRGE şterg tranz. 1) (lichide sau alte substanţe) A îndepărta (de pe o suprafaţă) prin frecare uşoară (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori şi de un complement indirect cu prepoziţia de) A face să devină curat sau uscat. ~ ghetele de praf.~ putina (sau a o ~) a pleca grăbit şi pe neobservate. Cât te-ai ~ la ochi într-o clipă. 3) (texte scrise sau desene) A tăia cu o linie, considerând neadecvat sau inutil. 4) fig. A face să se şteargă. ♢ ~ de pe faţa pământului a distruge; a omorî. ~ urmele a face să dispară orice urmă. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitură cu iuţeală. ~ o palmă. 6) pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a şterpeli. /<lat. extergere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŞTÉRGE mă şterg intranz. 1) (despre fiinţe) A trece foarte aproape, atingându-se uşor (de cineva sau de ceva). 2) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori externi); a se spălăci; a se decolora. 3) fig. A nu mai fi perceput (cu ajutorul simţurilor). 4) fig. A înceta de a mai exista; a dispărea. ~ din memorie.~ pe buze (sau pe bot) a-şi lua nădejdea de la ceva râvnit. /<lat. extergere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTERS şteársă (şterşi, ştérse) 1) v. A ŞTERGE şi A SE ŞTERGE. 2) Care şi-a pierdut forma iniţială, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifestă insuficiente calităţi intelectuale; mărginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) şterge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştérge (-g, -rs), vb. – 1. A curăţa, a usca, a zvînta. – 2. A curăţa de praf, a freca, a scutura. – 3. A rade, a tăia, a bara, a anula. – 4. A elimina, a distruge, a anihila. – 5. A fura, a şterpeli. – 6. A face să dispară din minte, din amintire. – 7. (Cu pron. o) A pleca repede, a ieşi în grabă. – 8. A atinge uşor, a linge. – Mr. aştergu, aştersu, aştergere, megl. şterg(iri). Lat. extĕrgĕre (Puşcariu 1643; REW 3088), cf. prov. esterzer, v. fr. esterdre, cat. estargir, sp. estarcir; probabil confundat cu abstergere. – Der. ştergar, s.n. (prosop, şervet; batistă, batic); ştergător, adj. (care şterge); ştergătoare, s.f. (cîrpă); ştergură, s.f. (Trans., prosop); cf. mînăştergură; şters, adj. (curăţat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neşters, adj. (neuitat); ştersătură (var. ştersură), s.f. (pasaj scris şi şters).
(Dicţionarul etimologic român)

ştérge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl., şterg, perf. s. 1 sg. şterséi, 1 pl. ştérserăm; part. şters
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şters s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞTÉRGE vb. 1. a curăţa. (~ praful.) 2. v. anula. 3. v. radia. 4. v. estompa.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTÉRGE vb. v. aboli, căra, desfiinţa, dispărea, distruge, fofila, fugi, fura, furişa, ierta, lua, nimici, pieri, rade, strecura, suprima, sustrage, zbughi, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTERS adj. 1. v. anulat. 2. v. estompat. 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. v. spălăcit. 5. v. decolorat. 6. v. inexpresiv.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTERS adj. v. drept, neted, plan, plat, şes.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A şterge ≠ a scrie
(Dicţionar de antonime)

Şters ≠ aprins, expresiv, violent, viu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st ste ster

Cuvinte se termină cu literele: rs ers ters