știobâlcăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞTIOBÂLCĂÍ, ştiobâlcăiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Ştiobâlc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞtiobÂlcĂ//Í ~iésc intranz. pop. (despre un corp care cade într-un lichid) A se cufunda brusc, producând un sunet carac-teristic. /ştiobâlc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTIOBâLCĂÍT ~uri n. 1) v. A ŞTIO-BâLCĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un obiect sau de o fiinţă care cade sau se cufundă în apă. /v. a ştiobâlcăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştiobâlcăí vb. (sil. ştio-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştiobâlcăiésc, imperf. 3 sg. ştiobâlcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştiobâlcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞTIOBÂLCĂÍ vb. v. bălăci.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTIOBÂLCĂÍT s. v. bălăceală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sti stio stiob stioba

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait lcait alcait