ŞTIR s.m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemuleţe rotunde şi cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă şi păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, şi care serveşte ca nutreţ pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roşii şi florile purpurii, dispuse în ghemuleţe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi şi subţiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞTIR m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemuleţe rotunde şi cu frunze comestibile. ♢ Borş (sau ciorbă) cu ~ se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreţ. 3) Plantă cu frunze roşii şi flori purpurii, dispuse în ghemuleţe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., sb. štir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ştir (-ri), s.m. – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. ştir. Sl. štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), cf. bg., sb., ceh. štir, tc. iştir. – Der. ştiri, vb. refl. (Mold., a avea gîtul uscat); ştiros, adj. (acid, acerb).
(Dicţionarul etimologic român)
stir (-ruri), s.n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a şterge, a scutura”.
(Dicţionarul etimologic român)
ştir s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ştir1, ştiruri, s.n. (reg.) 1. lanţ. 2. (în forma: şpir) fiecare dintre cele două lanţuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir2, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a ştirul = a lua la purtare (hainele).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir4, -ă, adj. (înv. şi pop.; mai ales despre femelele animalelor şi despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir5, -ă, adj. (înv.) acru.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞTIR adj. v. steril, sterp.
(Dicţionar de sinonime)
ŞTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) ştiriţă. 2. (Amaranthus angustifolius) moţul-curcanului.
(Dicţionar de sinonime)
ŞTIR s. v. lanţ, lobodă.
(Dicţionar de sinonime)
ŞTIR-NÉGRU s. v. pelinariţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞTIR m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemuleţe rotunde şi cu frunze comestibile. ♢ Borş (sau ciorbă) cu ~ se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreţ. 3) Plantă cu frunze roşii şi flori purpurii, dispuse în ghemuleţe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., sb. štir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
stir (-ruri), s.n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a şterge, a scutura”.
(Dicţionarul etimologic român)
ştir s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ştir1, ştiruri, s.n. (reg.) 1. lanţ. 2. (în forma: şpir) fiecare dintre cele două lanţuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir2, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a ştirul = a lua la purtare (hainele).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir4, -ă, adj. (înv. şi pop.; mai ales despre femelele animalelor şi despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ştir5, -ă, adj. (înv.) acru.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞTIR adj. v. steril, sterp.
(Dicţionar de sinonime)
ŞTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) ştiriţă. 2. (Amaranthus angustifolius) moţul-curcanului.
(Dicţionar de sinonime)
ŞTIR s. v. lanţ, lobodă.
(Dicţionar de sinonime)
ŞTIR-NÉGRU s. v. pelinariţă.
(Dicţionar de sinonime)