știrbitură dex - definiţie, sinonime, conjugare

știrbitură

[Sinonime]
ŞTIRBITÚRĂ, ştirbituri, s.f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinţi; ştirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. Fig. Diminuare a valorii, a însemnătăţii etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Ştirbi + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞtirbitÚr//Ă ~i f. 1) Loc gol format în dantură prin căderea dinţilor. 2) Margine de-formată a unui obiect (formata prin rupere, frângere, ciocnire etc.). /a ştirbi + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştirbitúră s. f., g.-d. art. ştirbitúrii; pl. ştirbitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞTIRBITÚRĂ s. 1. (rar) ştirbenie, (înv. şi reg.) ştir-bină, (reg.) ştirbeală. (~ la dinţi.) 2. ciobitură, ciocnitură, (înv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumbli-tură, ştirbeală. (~ a unui pahar.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sti stir stirb stirbi

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura bitura