ștoluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞTOLUÍ, ştoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operaţiei de ştoluire. – Din germ. dial. stollen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTOLUÍRE, ştoluiri, s.f. Operaţie aplicată pieilor fine, care constă în efectuarea mai multor întinderi în diferite direcţii şi care dă pieilor moliciune şi supleţe. – V. ştolui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞTOLU//Í ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operaţiei de stoluire. /cf. germ. Stoll-en
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTOLUÍR//E ~i f. Operaţie care constă în înmuierea pieilor tăbăcite în scopul despărţirii fibrelor. /v. a ştolui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştoluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştoluiésc, imperf. 3 sg. ştoluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştoluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştoluíre s. f., g.-d. art. ştoluírii; pl. ştoluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st sto stol stolu stolui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire oluire