șube

ŞÚBĂ, şube, s.f. Haină largă şi lungă, cu guler mare, căptuşită cu blană şi purtată mai ales de bărbaţi. ♦ P. gener. Haină groasă căptuşită cu blană. – Din scr. šuba, magh. suba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÚB//Ă ~e f. pop. Palton de blană; blană. /<sb., ucr., ung. suba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şúbă s. f., g.-d. art. şúbei; pl. şúbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)