șuite dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUÍT s.n. 1. Faptul de a (se) sui; urcare, suire, suiş (1). 2. Acţiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. – V. sui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÚIŢĂ, şuiţe, s.f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUÍTĂ, suite, s.f. 1. Grup de oameni care însoţeşte un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părţi scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi prin mişcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, şir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănţuire. – Din fr. suite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUÍT//Ă ~e f. 1) Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escortă; convoi. 2) Compoziţie muzicală constând dintr-o serie de piese instrumentale unite într-o operă de proporţii mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumită succesiune. [Sil. su-i-] /<fr. suite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUÍTĂ s.f. 1. Grup care întovărăşeşte o persoană importantă; alai. 2. (Muz.) Ciclu de piese muzicale instrumentale cu caracter variat. 3. Serie, şir de idei, de reprezentări etc. [Pron. su-i-. / < fr. suite, cf. lat.t. secuta < sequi – a urma].
(Dicţionar de neologisme)

SUÍTĂ s. f. 1. grup de oameni care însoţeste un demnitar; alai, escortă. 2. (muz.) compoziţie instrumentală din mai multe părţi scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi mişcare. ♢ fragmente selective dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. serie, şir de idei, de reprezentări etc. ♢ continuitate, înlănţuire. (< fr. suite)
(Marele dicţionar de neologisme)

suít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şúiţă s. f. (sil. şu-i-), g.-d. art. şúiţei; pl. şúiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

suítă s. f., pl. suíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şuíţă (şúiţă), şuíţe (şúiţe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; căţeii pământului, animale mici din familia şoarecelui şi nevăstuicii; orbeţi. 2. veveriţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şúite s.f. pl. (reg.) şireturi albe, înguste.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SUÍT s. 1. v. ridicare. 2. v. înălţare.
(Dicţionar de sinonime)

ŞÚIŢĂ s. v. orbete.
(Dicţionar de sinonime)

SUÍTĂ s. I. alai, cortegiu, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (~ domnească.) II. (MUZ.) partită.
(Dicţionar de sinonime)

SUÍTĂ s. v. înlănţuire, legătură.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Suitcoborât
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sui suit

Cuvinte se termină cu literele: te ite uite