șustă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞÚSTĂ, şuste, s.f. (Arg.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

suştá (-tésc, -ít), vb. refl. – A se răscula. Lat. suscĭtāre (Drăganu, Dacor., III, 700; REW 8482N). Cuvînt neconfirmat de texte.
(Dicţionarul etimologic român)

şústă s. f., g.-d. art. şústei; pl. şúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şuştá vb. I (reg.) 1. (refl.) a protesta, a cârti; (în forma: şuşca) a se simţi nemulţumit de sine însuşi, a-şi face reproşuri. 2. (în forma: şuşca) a lovi pueternic; a ghionti; a înăbuşi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

şúştă, şúşte, s.f. (reg.) parâmă, frânghie, otgon.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞÚSTĂ s. v. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învo-ială, învoire, legământ, pact, tranzacţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sus sust

Cuvinte se termină cu literele: ta sta usta