șuta dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÚTĂ, sute, num. card., s.f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci şi nouă şi o sută unu şi care se indică prin cifrele 100 şi C. ♢ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporţional unei sume de o sută de lei sau unei cantităţi de o sută de unităţi. ♢ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ♢ Expr. Sute şi mii sau mii şi sute sau o sută şi-o mie sau sute (şi sute) de... = număr mare, nedeterminat. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S.f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci şi nouă şi o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ♢ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se şi suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă şi una mică. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞUTÁ, şutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un şut2. – Din fr. shooter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÚTĂLEA, SÚTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci şi nouălea şi al o sută unulea. – Sută + le + a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÚT//Ă1 ~e num. card. 1) Nouăzeci plus zece. O ~ de pagini. 2) cu valoare de num. ord. Al sutălea; a suta. /<sl. suto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÚT//Ă2 ~e f. 1) Număr constând din o sută de unităţi. ♢ La ~ raportat la o sumă de o sută de unităţi. ~ la ~ a) în întregime; complet; b) exact; sigur; fără îndoială; cu siguranţă. ~e şi mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<sl. suto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A Şut//Á ~éz tranz. (la unele jocuri spor-tive) A trage un şut în direcţia porţii. /<fr. shooter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sútă (-te), s.f. – Numărul care urmează după nouăzeci şi nouă. – Mr., megl. sută. Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭu este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 şi Skok, Slavia, IV, 132, şi i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o provenienţă persană a cuvîntului rom. şi nu sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s.n. (sută, centenar; Arg., bilet de o sută de lei); sutaş, s.m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s.f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută).
(Dicţionarul etimologic român)

ŞUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un şut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].
(Dicţionar de neologisme)

ŞUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un şut. (< fr. shooter)
(Marele dicţionar de neologisme)

trei sute num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dóuă súte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nóuă súte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şáse súte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şápte súte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

opt súte num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sútă s. f., pl. súte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pátru súte num. (sil. -tru)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şutá vb., ind. prez. 1 sg. şutéz, 3 sg. şi pl. şuteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sútălea (precedat de al +num., referitor la sută) num. m., f. a súta/a o súta
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dóuă sútelea (precedat de al) num. m., f. a dóuă súta
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sútelea (precedat de al + num., referitor la sute) num. m. (al două sutelea), f. a...súta (a două suta)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÚTĂ s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SÚTĂ s. v. secol, veac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta