ŢÂFNÍ, ţâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din ţâfnă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŢÂFN//Í ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A expira brusc şi cu putere (din cauza mâniei, oboselii etc.); a respira cu zgomot. 2) (despre animale) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, de nelinişte etc.); a sforăi. /Din ţâfnă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţâfní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţâfnésc, imperf. 3 sg. ţâfneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţâfneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢÂFNÍ vb. v. forăi, fornăi, sforăi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŢÂFN//Í ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A expira brusc şi cu putere (din cauza mâniei, oboselii etc.); a respira cu zgomot. 2) (despre animale) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, de nelinişte etc.); a sforăi. /Din ţâfnă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢÂFNÍ vb. v. forăi, fornăi, sforăi.
(Dicţionar de sinonime)