țânțărime

ŢÂNŢĂRÍME s.f. Mulţime de ţânţari¹. – Ţânţar¹ + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂNŢĂRÍME f. (colectiv de la ţânţar) Mulţime de ţânţari. /ţânţar + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţânţăríme s. f., g.-d. art. ţânţărímii
(Dicţionar ortografic al limbii române)