țânțărime
ŢÂNŢĂRÍME s.f. Mulţime de ţânţari1. – Ţânţar1 + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÂNŢĂRÍME f. (colectiv de la ţânţar) Mulţime de ţânţari. /ţânţar + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţânţăríme s. f., g.-d. art. ţânţărímii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÂNŢĂRÍME f. (colectiv de la ţânţar) Mulţime de ţânţari. /ţânţar + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)