țâncă

ŢÂNCĂ, ţânce, s.f. (Fam.; rar) Fetiţă, copiliţă. – Tânc + suf. -ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TANCÁ vb. I. intr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].
(Dicţionar de neologisme)

ţâncă s. f., g.-d. art. ţâncei; pl. ţânce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tancá vb., ind. prez. 1 sg. tanchéz, 3 sg. şi pl. tancheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţâncă, ţânce, s.f. (reg.) 1. (pop. şi înv.) fetiţă, copiliţă. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)