țângău dex - definiţie, sinonime, conjugare
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂNGĂU, ţângăi, s.m. (Pop. peior.) Flăcăiaş, băietan. [Var.: ţingău s.m.] – Ţânc + suf. -ău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TANGÁ pers. 3 tangheáză intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢÂNGẮ//U ~i m. Băiat ajuns la vârsta adolescenţei; băieţan; puştan. /ţânc + suf. ~ău
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mişcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].
(Dicţionar de neologisme)

TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)
(Marele dicţionar de neologisme)

tangá vb., ind. prez. 3 sg. tangheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţângắu, ţângắi, s.m. (pop.; peior.) 1. băietan, flăcăiaş, ţingău, băieţandru. 2. (fig.) tânăr fără experienţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŢÂNGĂU s. v. băietan, băieţandru, copilan-dru, flăcăiandru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tan tang tanga

Cuvinte se termină cu literele: au gau ngau angau