TAPÚRĂ, tapuri, s.f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÂPURÍ, ţâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din ţipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TAPÚRĂ s.f. Fisură în interiorul masei unui oţel tratat termic. [< fr. tapure].
(Dicţionar de neologisme)
TAPÚRĂ s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisură care porneşte de la suprafaţa acesteia spre interior. (< fr. tapure)
(Marele dicţionar de neologisme)
tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţâpurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţâpurésc, imperf. 3 sg. ţâpureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţâpureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÂPURÍ, ţâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din ţipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TAPÚRĂ s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisură care porneşte de la suprafaţa acesteia spre interior. (< fr. tapure)
(Marele dicţionar de neologisme)
tapúră s. f., g.-d. art. tapúrii; pl. tapúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţâpurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţâpurésc, imperf. 3 sg. ţâpureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţâpureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)