țâpuritoare
ŢÂPURITOÁRE, ţâpuritoare, s.f. (Reg.) Femeie care ţâpureşte. – Ţâpuri + suf. -toare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţâpuritoáre s. f., g.-d. art. ţâpuritoárei, pl. ţâpuritoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţâpuritoáre s. f., g.-d. art. ţâpuritoárei, pl. ţâpuritoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)