țârcâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (şi nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălţa. – Din tărcat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂRCÂÍ vb. IV. v. ţârâi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂR//CÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TĂR//CÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se şterge. /Din tărcat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tărcá vb., ind. prez. 3 sg. tărcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţârcâí, ţârcâiésc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puţin şi prost. 2. a stropi. 3. a ţâşni (sângele).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TĂRCÁ vb. 1. v. dunga. 2. v. bălţa.
(Dicţionar de sinonime)

ŢÂRCÂÍ vb. 1. v. picura. 2. v. bura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarc tarca

Cuvinte se termină cu literele: ai cai rcai arcai