țârcâitură

ŢÂRCÂITÚRĂ s.f. v. ţârâitură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţârcâitúră, ţârcâitúri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarc tarca tarcai

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura aitura