țârcovnic

ŢÂRCÓVNIC, ţârcovnici, s.m. Persoană care are în grijă curăţenia şi buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreţ, dascăl de biserică. – Din sl. crŭkovřnikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂRCÓVNI//C ~ci m. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; pălămar. /<sl. crukoviniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţîrcóvnic (-ci), s.m. – Dascăl. – Var. ţercovnic, ţîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik.
(Dicţionarul etimologic român)

ţârcóvnic s. m., pl. ţârcóvnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢÂRCÓVNIC s. 1. v. paracliser. 2. v. dascăl.
(Dicţionar de sinonime)