țârlâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢÂRLÂÍ, ţấrlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone şi puţin armonioase; (despre instrumentişti) a cânta în acest fel. [Var.: ţârlăí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂRLĂÍ vb. IV. v. ţârlâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂRLÂÍT, ţârlâituri, s.n. Acţiunea de a ţârlâi şi rezultatul ei. [Var.: ţurluít s.n.] – V. ţârlâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢÂRLÂÍ ţârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreţi) A produce sunete ascuţite şi neplăcute. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢÂRLÂÍT ~uri n. 1) v. a ŢÂRLÂI. 2) Sunet caracteristic produs de un obiect sau de o fiinţă care ţârlâie. /v. a ţârlâi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţârlâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. ţârlâie, imperf. 3 sg. ţârlâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarl tarla tarlai

Cuvinte se termină cu literele: it ait lait rlait arlait