țăcălie

ŢĂCĂLÍE, ţăcălii, s.f. Barbă mică şi ascuţită; cioc, barbişon. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂCĂLÍ//E ~i f. Barbă mică şi ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbişon; cioc. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţăcălíe s. f., art. ţăcălía, g.-d. art. ţăcălíei; pl. ţăcălíi, art. ţăcălíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţăcălíe, ţăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, ţaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuţit) de deal. 4. persoană cu chelie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ŢĂCĂLÍE s. v. cioc.
(Dicţionar de sinonime)

ŢĂCĂLÍE s. v. străgălie.
(Dicţionar de sinonime)