țăhnit

ŢĂHNÍ, pers.3 ţăhneşte, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Ţah + suf. -(ă)ni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂHNÍT, ţăhnituri, s.n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmăreşte vânatul); chefnit. – V. ţăhni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţăhní vb., ind. prez. 3 sg. ţăhnéşte, imperf. 3 sg. ţăhneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţăhneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţăhnít s. n., pl. ţăhníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢĂHNÍ vb. v. chefni.
(Dicţionar de sinonime)

ŢĂHNÍT s. v. chefnit.
(Dicţionar de sinonime)