țărănie

ŢĂRĂNÍE, (2) ţărănii, s.f. 1. Condiţia, starea, viaţa de ţăran. 2. Vorbă, expresie ţărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Ţăran + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂRĂNÍ//E ~i f. rar 1) Situaţie de ţăran; viaţă de ţăran. 2) peior. Vorbă sau faptă de ţărănoi. [G.-D. ţărăniei] /ţăran + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţărăníe (condiţie de ţăran, vorbă, expresie ţărănească) s. f., art. ţărănía, g.-d. art. ţărăníei; (vorbe) pl. ţărăníi, art. ţărăníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢĂRĂNÍE s. v. mitocănie.
(Dicţionar de sinonime)

ŢĂRĂNÍE s. v. ţărănime.
(Dicţionar de sinonime)